Dictionar

Rezultate principale (Principiu,):

Principiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. principium, it. principio, fr. principe)

1. element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie, un sistem, o normă de conduită etc.

2. lege de bază a unei științe, arte etc.

3. element primordial, cauză primară a lumii fizice.

4. ~ activ = substanță care constituie esența unui produs vegetal sau animal.

5. regulă, normă de acțiune, de comportare, de apreciere etc.

6. în ~ = din punct de vedere teoretic, în general.

7. convingere, punct de vedere.


Rezultate secundare (Principiu,):

Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.

3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.


Actualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare şi interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.


Adagiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)

1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.


Adogmatic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. adogmatique)

1. (adept) al adogmatismului.

2. I. referitor la adogmatism, la respingerea dogmelor.

3. se spune despre o persoană care refuză orice dogmă.

4. II. persoană care respinge orice doctrină, sistem sau principiu religios bazat pe dogmă.

5. (antonim) dogmatic.


Altruism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altruisme)

1. atitudine binevoitoare şi dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine.