autoaprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aprindere)

1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
2. (antonim) autostingere.

deprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deprinde)

1. faptul de a (se) deprinde.
2. pricepere căpătată prin repetarea aceleiași activități; obișnuință.
3. ușurință căpătată în timp într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate.
4. (rar) practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu.

electroaprindere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (electro- + aprindere)

1. aprindere prin scânteie electrică a combustibilului din amestecul carburant în cilindrul unui motor cu ardere internă.

înrtreprindere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (întreprinde)

1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități.
2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț.

postaprindere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (post1- + aprindere)

1. aprindere întârziată a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă.

preaprindere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + aprindere)

1. aprindere prematură a combustibilului în cilindrii unui motor cu ardere internă.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).

administra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. administrer, lat. administrare)

1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
3. (ir.) a trage o bătaie.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
5. a supraveghea încasările.

ambuscadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuscade)

1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde.
2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
3. (fam.) capcană.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

amplexiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplexion, lat. amplexio)

1. îmbrățișare (amoroasă), cuprindere; tratare sumară.