prioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. priorité)

1. însușire de a fi primul într-o succesiune temporală; anterioritate, întâietate.
2. importanță primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva; precădere, primordialitate.
3. dreptul de a face ceva înaintea altora; avantaj special de care se bucură cineva sau ceva; (jur.) preferință.
4. (circulație) dreptul de a trece înaintea altora.
5. (circulație) ~ de dreapta = regulă de circulație care impune șoferului care vine din stânga să cedeze trecerea celui care vine din dreapta.

aprioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apriorité)

1. caracter aprioric al unei construcții logice.
2. caracter aprioric al unui raționament, bazat pe prejudecăți.

prioritate; întâietate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT prioritas
2. FR priorité
3. EN priority
4. DE Priorität; Vorrang; Vorrecht; Vorzug
5. RU приоритет; первенство
6. HU prioritás, elsőbbség

agrarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.

anterioritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antériorité)

1. însușirea de a fi anterior; prioritate de timp; precedență.
2. (anton.) posterioritate.

expresionism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expressionnisme)

1. curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.
2. orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei.
3. stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate).

fideism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéisme)

1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan.
2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii.

flash

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. flash)

1. bliț.
2. informație importantă transmisă cu prioritate; informație radiofonică foarte scurtă.
3. scenă foarte scurtă dintr-un film.

grafism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. graphisme)

1. redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare.
2. manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate.
3. tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă.
4. (muz.) gen de compoziție contemporan în care partitura conține desene ce trebuie să sugereze interpreților improvizarea muzicii.