Dictionar

Rezultate principale (Prisma):

Prismă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prisme, gr., lat. prisma)

1. poliedru mărginit de feţe paralele şi egale (baze) şi cu celelalte în formă de paralelogram.

2. ~ optică = piesă transparentă (de sticlă) pentru descompunerea sau reflecţia luminii într-un spectru.

3. prin ~a = din punct de vedere...


Rezultate secundare (Prisma):

Biprismă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biprisme)

1. aparat pentru producerea interferenţelor luminoase.


Prismatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prismatique)

1. în formă de prismă.


Prismatoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prismatoïde)

1. adj. (despre minerale) care derivă dintr-o prismă.

2. s. n. poliedru cu două feţe poligonale paralele.


Agrobiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. agrobiologie; gr. agros – ogor, bios – viață, logos – vorbire)

1. ştiinţă care studiază cultura plantelor şi creşterea animalelor prin prisma biologiei.

2. studiul legităţilor biologice ale agrotehniei.


Automorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. automorphisme)

1. homomorfism.

2. tendinţă de a judeca pe alţii prin prisma propriei persoane.


Bazin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)

1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.

2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.

3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.

4. regiune cu zăcăminte de minereuri.

5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.

6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată conţină apă.

7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.


Beril

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).


Dispersie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispersion, lat. dispersio)

1. împrăştiere, răspândire.

2. împrăştiere a unei substanţe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos.

3. răspândire a seminţelor, a plantelor.

4. (stat. mat.) expresie care măsoară concentraţia unei mulţimi de valori în jurul unei valori medii.

5. fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeaşi armă şi cu aceleaşi elemente de tragere nu se confundă.

6. descompunere a luminii în radiaţiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă.

7. (mat.) indicator numeric al împrăştierii valorilor unei variabile aleatorii faţă de valoarea medie.


Ecarisa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. équarrir)

1. a tăia buşteni, piatră pentru transformarea lor în piese prismatice; a tăia în unghiuri drepte.

2. a lua pielea animalelor moarte, a jupui; a depesa un animal mort (de obicei impropriu consumului).