pritoceală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pritoci + -eală)

1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.
2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.
3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.
4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.
5. (rar) învolburare a unui lichid.
6. (var) (reg.) pitroceală.

pritocitură

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (pritoci + -tură)

1. acțiunea de a pritoci; pritoceală.
2. cicălire, (reg.) pritoceală.
3. (var.) (înv.) pristocitură, (reg.) pitrocitură.

pritocitură

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (pritoci + -tură)

1. acțiunea de a pritoci; pritoceală.
2. cicălire, (reg.) pritoceală.
3. (var.) (înv.) pristocitură, (reg.) pitrocitură.

pritoceală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pritoci + -eală)

1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.
2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.
3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.
4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.
5. (rar) învolburare a unui lichid.
6. (var) (reg.) pitroceală.