Dictionar

privativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. privatif, lat. privativus)

1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privațiune.
2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea.
 

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
 
 
 

detențiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détention, lat. detentio)

1. reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetare.
2. pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă dată.
 

IN-, I-, IM-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. in-, im-, cf. lat. in)

1. „privativ, negativ”.
 

recluziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réclusion)

1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare.
2. izolare, solitudine.