Dictionar

Privativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. privatif, lat. privativus)

1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privaţiune.

2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea.


A-, AN-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.

2. fără, lipsit de.


Computare

Parte de vorbire: s.
Origine: (computa)

1. acţiunea de a computa.

2. (jur.) ~ea prevenţiei = scăderea din durata de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului reţinerii sau al arestării preventive.


Corecţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. correctionnel)

1. care pedepseşte o infracţiune.

2. închisoare = sancţiune privativă de libertate, în anumite sisteme penale, pentru săvârşirea unei infracţiuni.


Detenţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détention, lat. detentio)

1. reţinere a cuiva în stare de arest pentru cercetare.

2. pedeapsă privativă de libertate pentru o perioadă dată.


IN-, I-, IM-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. in-, im-, cf. lat. in)

1. „privativ, negativ”.


Recluziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. réclusion)

1. (în trecut) pedeapsă privativă de libertate, aplicată pentru crime; închisoare.

2. izolare, solitudine.