Dictionar

Rezultate secundare (Privilegii):

Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Capitulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitulation)

1. convenţie internaţională unilaterală, care asigură pentru cetăţenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat.


Castă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.

2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.

3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.


Clauză

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.

2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.


Daimio

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. daimyo)

1. inv. nume dat marilor senori feudali japonezi care şi-au pierdut privilegiile prin revoluţia din 1868.


Diplomă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplôme, lat. diploma)

1. (în evul mediu) act de înnobilare, de acordare de privilegii.

2. act prin care o instituţie de învăţământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc.

3. act care se eliberează unui premiant, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziţie etc.).