Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)
1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.
2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.
3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. daimyo)
1. inv. nume dat marilor senori feudali japonezi care şi-au pierdut privilegiile prin revoluţia din 1868.
Parte de vorbire: s.n. (englezism)
Origine: (engl. stablishment)
1. grup social oligarhic.
2. clasa conducătoare dintr-o societate care își apără privilegiile şi care are interesul să menţină ordinea existentă, stabilită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extra-territorialité)
1. regim în relaţiile reciproce dintre state, semnificând privilegiile sau imunităţile speciale acordate unor persoane ori instituţii străine, tratându-le ca şi când ele s-ar afla pe teritoriul lor naţional.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. patricien)
1. s. m. f. membru al aristocraţiei din Roma antică, deţinând pământurile obşteşti şi bucurându-se de toate privilegiile.
3. s. m. cârnat din carne de vită.
4. adj. care aparţine patricienilor (I).
5. de origine nobilă; rafinat.