Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)
1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.
13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.
16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fasciner, lat. fascinare)
1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. parcourir)
1. a străbate (un drum, o distanţă).
2. a citi, a examina rapid cu privirea; a răsfoi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pimpant)
1. care este îmbrăcat într-un mod care să atragă privirea.
2. care este elegant, grațios, care are un exterior vesel; dichisit, atrăgător, seducător.
3. (depr.) care este excesiv de cochet, afectat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pointer)
1. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta.
2. tr. a ţinti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. sidérer)
1. a surprinde profund pe cineva; a încremeni, a împietri, a stupefia.
2. (livr.) a străfulgera cu privirea.