Dictionar

Rezultate secundare (Privit):

Acadian, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. acadien)

1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.

2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Adventist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.

2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.

3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.


Afazic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aphasique)

1. I. de afazie, privitor la afazie.

2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).

3. II. persoană care suferă de afazie.


Alteritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altérité, lat. alteritas)

1. (fil.) trecere a unei existenţe de la o stare la alta.

2. existenţa, fiinţa privită din punct de vedere diferit de ea însăşi.