Dictionar

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

antieconomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiéconomique)

1. care exercită o proastă gestiune economică.
 

bavură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavure)

1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă.
 

butonoasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boutoneuse)

1. febră ~ = febră transmisă de o căpușă, parazit la oi și la câini, prin mici pustule pe piele, cu stare generală proastă, astenie și temperatură mare.
 

camelotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camelote)

1. lucru de cârpaci; marfă proastă.
 

consternație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consternation, lat. consternatio)

1. stare neputincioasă de copleșire cauzată de un eveniment terifiant, greu de înțeles; consternare.
2. stare de tristețe și mare descurajare cauzată generalmente de o veste proastă.
3. (var.) consternațiune.