Dictionar

Rezultate secundare (Probat):

Probat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. proba)

1. care a fost dovedit; arătat, demonstrat, evidențiat.

2. care a fost încercat, verificat; (înv.) probăit.

3. (prin ext.; despre oameni) experimentat.

4. (anton.) neprobat.


Probaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. probation, lat. probatio)

1. (jur.) acţiunea de a proba; dovedire; dovadă.

2. timp pentru noviciat.

3. (justiție) perioadă în care o persoană condamnată plasată în afara sistemului penitenciar trebuie respecte obligațiile de asistență și control.


Probator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probatoire)

1. probatoriu.


Probatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. probatorium, fr. probatoire)

1. adj. propriu dovedească ceva; probator.

2. s. n. procedură de culegere a probelor în justiţie.


Aprobativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)

1. care exprimă o aprobare; aprobator.


Aprobator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)

1. care aprobă, care arată sau aprobare; aprobativ.

2. (anton.) dezaprobator.


Chiasm

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)

1. figură de stil constând în aşezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.

2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.

3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.


Damnat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. damné, lat. damnatus)

1. condamnat la chinurile infernului.

2. blestemat, reprobat, care şi-a atras oprobriul public.


Probator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probatoire)

1. probatoriu.


Probatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. probatorium, fr. probatoire)

1. adj. propriu dovedească ceva; probator.

2. s. n. procedură de culegere a probelor în justiţie.