Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probatoire)
1. probatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. probatorium, fr. probatoire)
1. adj. propriu să dovedească ceva; probator.
2. s. n. procedură de culegere a probelor în justiţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbatif, lat. approbativus)
1. care exprimă o aprobare; aprobator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)
1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. dépréciateur)
1. (persoană) care depreciază, care devalorizează, care denigrează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probatoire)
1. probatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. probatorium, fr. probatoire)
1. adj. propriu să dovedească ceva; probator.
2. s. n. procedură de culegere a probelor în justiţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. reprobative, fr. réprobatif)
1. care exprimă reprobare, un blam, o dezaprobare sau o judecată dură; care condamnă; reprobator.