Dictionar

Probatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. probatorium, fr. probatoire)

1. adj. propriu să dovedească ceva; probator.

2. s. n. procedură de culegere a probelor în justiţie.

Probator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. probatoire)

1. probatoriu.