Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)
1. raţionament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăţi.
2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.
3. manifestaţie de masă cu caracter politic.
4. (mil.) exerciţiu tactic prin care se urmăreşte înşelarea inamicului.
5. procedeu de compoziţie literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. improbant)
1. care nu probează ceva, nu are valoare de probă; incert, nesigur.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reduce)
2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalități.
3. reacție în care un atom sau un ion câștigă electroni: scădere a stării de oxidație a unei substanțe ionice.
4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice.
5. ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde.