Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. probité, lat. probitas)
1. cinste; integritate, onestitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. improbité)
1. lipsă de probitate, necinste.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. improbe)
1. lipsit de probitate, necinstit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. improbité)
1. lipsă de probitate, necinste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intégrité, lat. integritas)
1. calitatea celui integru; cinste, probitate, onestitate.
2. calitatea de a fi întreg, inact.
3. ~ teritorială = principiu de bază al dreptului internaţional care interzice dezmembrarea şi încălcarea teritoriului unui stat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (onest + -itate, după fr. honnéteté)
1. caracter onest; probitate; integritate; cinste.
2. comportament onest; corectitudine; probitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. honor, fr. honneur)
1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate.
2. de ~ = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva.
3. renume, faimă, bună reputație.
5. considerație, respect, stimă.
6. gardă de ~ = gardă simbolică instituită în semn de respect cu ocazia unei solemnități; în ~a cuiva (sau a ceva) = spre lauda, spre cinstea cuiva (sau a ceva).
8. castitate, pudoare (la femei).