Dictionar

Abiogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.

2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.

3. (antonim) biogen.


Acuzator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. accusateur)

1. (cel) care acuză.

2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.


Adolescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adolescence, lat. adolescentia)

1. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere.


Afectivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectivité)

1. ansamblu al proceselor afective.

2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.


Agrofizică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Agrophysik)

1. ştiinţă care studiază cercetarea condiţiilor în care se dezvoltă plantele, procesele fizice din plante.


Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.