Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. procession, lat. processio)
1. ceremonie religioasă la care credincioşii merg în convoi, cântând imnuri şi spunând rugăciuni.
2. (p. ext.) convoi, cortegiu; alai.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lustre, lat. lustrum)
1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ţinut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. motorcade)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. processionnaire)
2. (despre omizi) care merg în cârd.