Dictionar

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârșitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri și implora zeilor recolte bogate.
 

baldachin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc.
 

cistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)

1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult.
2. casetă, lădiță.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistență, la alge.
 

cistofor, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cistophore, lat. cistophorus)

1. (ant.) cel care purta o cistă la procesiuni; persoană care purta un coș sacru la serbările date în cinstea lui Bachus.
 

dendrofori

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dendro- + -for2)

1. pl. (ant.) nume dat purtătorilor de arbori tineri la procesiunile închinate zeiței Cibele și lui Bacus.
 

itifal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ityphalle)

1. (ant.) obiect, statuie reprezentând un penis în erecție care era purtat în procesiunile unor serbări în cinstea zeului Dionysos.
2. (prin ext.) amuletă în formă de falus.