OK
X
anideație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anidéation)
1.
dispariție
totală
a
procesului
gândirii,
a
fluxului
ideativ.
2.
absența
sau
suspendarea
temporară
a
oricărui
proces
de
gândire.
antagonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antagonique)
1.
care
se
află
în
contradicție;
antagonist.
2.
care
acționează
în
sens
invers.
3.
(legat
de
luptă)
în
conflict
(cu).
4.
care
este
în
opoziție,
care
se
află
în
relație
de
opoziție.
5.
(sintagmă)
contradicție
~
=
componentă
a
procesului
de
dezvoltare
care
constă
în
distrugerea
elementului
vechi
în
favoarea
celui
nou.
6.
(antonime)
amical,
aliat.
biolocație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + locaţie)
1.
procedeu
biofizic
de
detecție
și
localizare
prin
captarea
selectivă
a
emisiunilor
energetice
generate
în
cursul
procesului
de
descompunere
în
timp
a
materialelor
arheologice.
cauțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. caution, lat. cautio)
1.
sumă
de
bani
sau
obiecte
prin
care
cineva
garantează
îndeplinirea
unei
obligații;
garanție.
2.
sumă
de
bani
depusă
pentru
lăsarea
în
libertate
a
unui
infractor
pe
timpul
procesului
penal.
3.
(var.)
cauție.
ciclu 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cycle, lat. cyclus)
1.
succesiune,
șir
de
fenomene,
de
stări,
de
manifestări
care
se
produc
în
cadrul
unui
proces
repetabil
totdeauna
în
aceeași
ordine.
2.
teoria
~
ului
istoric
=
teorie
care
susține
că
procesul
istoric
se
desfășoară
în
cerc
închis,
printr-o
„veșnică
întoarcere”.
3.
serie,
număr
de
luni,
ani
etc.
după
care
se
reproduc
constant
anumite
fenomene.
4.
serie
de
producții
literare,
muzicale,
de
opere
științifice
etc.
având
o
temă
comună.
5.
lanț
închis
de
atomi
din
molecula
unei
substanțe.
6.
ansamblu
de
valori
succesive
luate
de
o
mărime
periodică
în
timpul
unei
perioade.
7.
~
pe
secundă
=
herț;
~
de
producție
=
perioadă
în
decursul
căreia
obiectele
muncii
trec
prin
toate
fazele
procesului
de
producție,
până
la
stadiul
de
produs
finit;
(agr.)
perioada
de
la
pregătirea
terenului
până
la
recoltarea,
livrarea
sau
depozitarea
producției.
cinetic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cinétique, gr. kinetikos)
1.
adj.
referitor
la
mișcare.
2.
energie
~ă
=
a)
energie
dezvoltată
de
un
corp
în
mișcare;
b)
energie
rezultată
în
urma
procesului
de
dezasimilație;
artă
~ă
=
artă
care
atribuie
mișcării
reale
aceeași
importanță
estetică
precum
formei,
culorii,
liniei
și
compoziției.
3.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
care
studiază
legile
fenomenelor
fizice
bazate
pe
mișcarea
materiei.
4.
studiu
al
vitezei
reacțiilor
chimice.