Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoproclama)
1. faptul de a se autoproclama; (rar) autoproclamat.
2. proclamare a cuiva de către sine însuși într-o funcție, într-un rang etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (schopenhauerian + -ism)
1. filozofia lui Schopenhauer, care afirmă că esența lumii este voința universală, oarbă și irațională, și exclude existența legilor dezvoltării naturii și a societății și propagă un estetism mizantrop, culminând prin proclamarea idealului mistic al „Nirvanei”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoproclama)
1. faptul de a se autoproclama; (rar) autoproclamat.
2. proclamare a cuiva de către sine însuși într-o funcție, într-un rang etc.