OK
X
procliză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. proclise)
1.
așezare
a
unui
cuvânt,
a
unei
particule
etc.
în
poziție
proclitică;
antepunere.
antepunere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. antepune)
1.
acțiunea
de
a
antepune
și
rezultatul
ei.
2.
(lingv.)
faptul
de
a
fi
plasat
în
fața
unui
alt
element
(adjectivul
calificativ
înainte
de
substantiv
etc.);
antepoziție,
procliză.