Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géniteur, lat. genitor)
1. animal, plantă care dă naştere, prin încrucişare, unui nou individ.
2. persoană care procreează, în raport cu cel procreat; părinte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. procréateur)
1. (cel) care procreează.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. tokos „naștere, zămislire”)
1. „care naște, care procreează, care reproduce”.