Dictionar

procurare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (procura)

1. acțiunea de a procura și rezultatul ei; achiziționare.
2. obținere a ceva în scopul utilizării, al valorificării; achiziționare.
3. provocare a unui anumit efect.
 

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.
 

colectură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kollecktur)

1. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor.
 

trezorerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trésorerie)

1. ansamblu de operații financiare pentru procurarea și cheltuirea mijloacelor bănești; administrare a tezaurului public.
2. oficiu al unui stat unde se păstrează și se gestionează tezaurul public.
 

calefactor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kalfaktor, cf. lat. calefacere „a încălzi”)

1. bucătar; persoană care se ocupă de procurarea alimentelor.