Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)
1. acţiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agriculture, lat. agricultura)
1. ramură a producţiei materiale incluzând operaţiile şi metodele de cultivare a pământului şi creşterea vitelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (agro- + climatologie)
1. ramură a climatologiei care studiază clima ca factor al producţiei agricole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. agrominimum)
1. totalitatea lucrărilor agronomice minime pentru a fi aplicate în scopul creşterii producţiei agricole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cycle, lat. cyclus)
1. succesiune, şir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeaşi ordine.
2. teoria ~ ului istoric = teorie care susţine că procesul istoric se desfăşoară în cerc închis, printr-o „veşnică întoarcere”.
3. serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene.
4. serie de producţii literare, muzicale, de opere ştiinţifice etc. având o temă comună.
5. lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe.
6. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade.
7. ~ pe secundă = herţ; ~ de producţie = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producţie, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)
1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleaşi materii.
7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.