produs

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. produit)

1. bun material realizat în procesul de producție.
2. bogăție, recoltă.
3. corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală.
4. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect.
5. (mat.) rezultat al unei înmulțiri.

plusprodus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (plus1- + produs)

1. produs creat de lucrătorii din sfera producției materiale peste cel necesar, prin cheltuirea de supramuncă.

semiprodus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. semi-produit)

1. produs industrial intermediar între materia primă și produsul finit; produs industrial care este realizat parțial; semifabricat.

subprodus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-produit)

1. produs în procesul de fabricație al altui produs.
2. produs de calitate inferioară.

supraprodus

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (supra- + produs)

1. (economie) concept al economiei marxiste care desemnează partea din producție creată de muncitori care, depășind nevoile lor materiale, este însușită de capitaliști cu scopul final de a o transforma în plusvaloare; plusprodus.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.

acaricid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acaricide)

1. (substanță) care omoară acarienii.
2. I. se referă la un produs folosit pentru a distruge acarienii.
3. II. produs care distruge acarienii.

acariocecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariocécidie)

1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.