OK
X
proeminență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. proéminence)
1.
faptul
de
a
fi
proeminent.
2.
ieșitură
(în
relief),
ridicătură.
proeminență; ridicătură; ieșitură
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
prominentia
2.
FR
proéminence;
saillie
3.
EN
prominence
4.
DE
Hervorragung;
Vorsprung
5.
RU
выступ
6.
HU
kiemelkedés;
magaslat;
orom
aculeu
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (lat. aculeus)
1.
(bot.)
vârf
ascuțit
sau
altă
proeminență
care
crește
pe
o
plantă;
ghimpe,
spin,
ac.
antehelix
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. antehelix, fr. antéhélix)
1.
proeminență
a
pavilionului
urechii,
situată
înainte
de
helix.
apofiză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)
1.
proeminență
a
unui
os.
2.
umflătură
la
baza
unei
capsule.
3.
ramură
secundară
a
unei
roci
eruptive.
4.
mulură
concavă
care
marchează
legătura
dintre
fusul
unei
coloane
și
baza
ei.
apofizită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apophysite)
1.
(med.)
osteită
limitată
la
o
apofiză;
inflamația
unei
apofize,
parte
proeminentă
a
unui
os.
BATRO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. bathro-, cf. gr. bathron „treaptă, pas”)
1.
„proeminență,
protruzie”.
bosaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bossage)
1.
proeminență
pe
suprafața
unei
piese,
servind
ca
reazem
pentru
o
altă
piesă.
2.
suprafață
brută
sau
prelucrată
a
pietrelor
unei
zidării.