Dictionar

profază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prophase)

1. prima fază a meiozei sau mitozei, în care are loc formarea cromozomilor.
 

asinapsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asynapse)

1. absenţă a împerecherii cromozomilor omologi, în profaza meiotică.
 

bivalent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bivalent)

1. (despre elemente chimice) care are valenţa 2; divalent.
2. cu cromozomi omologi asociaţi în perechi în profaza meiotică.
3. (fig.) care are două valori.
 

cromonemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromonème)

1. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei.
 

endomeioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endoméiose)

1. reproducere cu cromozomi supranumerari în profaza primei diviziuni meiotice.
 

fus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fusus, după fr. fuseau)

1. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun.
2. ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridian.
3. (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare.
 

metafază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaphase)

1. stadiu mijlociu al mitozei, între profază şi anafază, în care cromozomii se fixează pe filamentele fusului nuclear.