Dictionar

Rezultate principale (Profesa):

Profesa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. professer, lat. professare)

1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie.

2. a manifesta public o atitudine; a susţine public (ceva).


Rezultate secundare (Profesa):

Profesare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. profesa)

1. acțiunea de a profesa și rezultatul ei.

2. exercitare a unei îndeletniciri, a unei meserii, a unei profesiuni etc.; (special.) exercitare a profesiunii de profesor.

3. expunere a unei concepții, a unei atitudini etc.


Copt, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copte)

1. individ aparţinând populaţiei indigene din Egipt şi din Etiopia după creştinare, care profesa monofizismul.

2. (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copţi ca limbă de cult şi vorbită până în sec. XVII.


Marxist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. marxiste, rus. marksist)

1. I. referitor la marxism, propriu marxismului.

2. referitor la Karl Marx sau susținând doctrina lui Karl Marx.

3. care aderă la marxism; care aplică conceptele marxismului.

4. II. adept al marxismului (ideologie comunistă, așa cum este profesată de Karl Marx sau de adepții săi).

5. (antonim) capitalist.


Practic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)

1. adj. referitor la practică.

2. care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, rezultate concrete; util.

3. comod, folositor; ingenios.

4. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic.

5. s. f. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale.

6. aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină.

7. stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere.

8. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv.

9. exercitare a unei profesiuni; profesare.

10. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc.


Practica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. pratiquer)

1. a pune în practică.

2. a profesa, a exercita o meserie, un sport etc.


Titoist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. titiste)

1. I. referitor la titoism, ideologia comunistă profesată de Josip Broz Tito sau adepții săi.

2. II. adept al titoismului.


Troţkist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. troskyste)

1. I. referitor la troțkism, propriu troțkismului (doctrină comunistă, așa cum este profesată de Troțki sau de adepții săi).

2. referitor la tezele lui Troțki.

3. II. partizan, adept al troțkismului.