Dictionar

Profesie

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. v. profesiune.


Profesiune/profesie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. profession, lat. professio)

1. activitate cu caracter permanent desfăşurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupaţie.

2. ~ de credinţă = declaraţie publică făcută de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.).


Aristocrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.

2. II. membru al unei aristocrații, nobil.

3. (politică) susținător al aristocrației.

4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.


Arsenal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arsenal, it. arsenale)

1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau muniţiilor.

2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se serveşte cineva într-o acţiune, profesie etc.


Astrolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. astrologue, lat. astrologus)

1. cel care cunoaște regulile astrologiei, care știe întocmească o hartă a cerului și să-i dea o interpretare.

2. (locuțiune proverbială) nu este un mare ~ = se spune despre un om care nu este foarte priceput în nicio profesie.


Avocatură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Advokatur)

1. profesiunea sau munca de avocat; practicare a profesiei de avocat.

2. (var.) advocatură.


Carieră (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carrière)

1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupaţie.

2. poziţie în ierarhia socială şi profesională, în societate; situaţie bună.

3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.

4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)

5. mare manej de echitaţie în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.


Cazuist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. casuiste; sp. casuista; lat. casus „caz de conștiință”)

1. cel care se ocupă de cazuistică.

2. teolog care, prin profesie, rezolvă cazurile de conștiință.

3. cel căruia îi place analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluție cât mai exactă și mai documentată.

4. specialist în cazuistică, care foloseşte abil argumente ingenioase, logice în aparenţă, false în fond.