Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)
1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Advokatur)
1. profesiunea sau munca de avocat; practicare a profesiei de avocat.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. corporatiste)
1. I. privitor la corporatism și la ideologia lui.
2. care se conformează modelului propus de corporatism.
3. care aderă la corporatism.
4. care se referă la corporații sau aparține unei corporații; corporativ.
5. care apără interesele unice ale unei categorii profesionale date.
6. II. adept al corporatismului.
7. persoană care apără interesele unice ale profesiei sale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. licence, lat. licentia)
1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută.
2. lucrare de ~ = lucrare realizată pentru absolvirea primului nivel de studii universitare, care permite exercitarea profesiei corespunzătoare.
3. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa.
4. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri.
5. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite.
6. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat.
7. ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (lat. orator, fr. orateur)
1. persoană care compune sau ține discursuri, care vorbește în fața unui public.
2. persoană elocventă, care are talentul de a vorbi frumos în public.
3. persoană care ține adesea discursuri în fața unui public din cauza profesiei sale.
4. persoană care vorbește în numele altora; purtător de cuvânt.
5. (înv.) primar al unui sat sau al unui târg; vornic.
6. (înv.) sol; ambasador.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (după fr. professionellement)
1. din punct de vedere profesional.
2. din punct de vedere al profesiei, prin profesie.