Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)
1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)
1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.
2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confrérie)
1. (în evul mediu) asociaţie constituită în scopuri religioase sau caritabile.
2. grup de oameni legaţi prin aceleaşi idei sau preocupări profesionale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. consciencieux)
1. care este scrupulos; care este harnic, meticulos; care își face datoria; corect, cinstit.
2. care se străduiește să se conformeze cu scrupulozitate cerințelor conștiinței morale sau profesionale.
3. care este făcut cu conștiință, cu aplicare și minuțiozitate; făcut cu scrupulozitate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. corporatiste)
1. I. privitor la corporatism și la ideologia lui.
2. care se conformează modelului propus de corporatism.
3. care aderă la corporatism.
4. care se referă la corporații sau aparține unei corporații; corporativ.
5. care apără interesele unice ale unei categorii profesionale date.
6. II. adept al corporatismului.
7. persoană care apără interesele unice ale profesiei sale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corporation)
1. organizaţie (medievală) de meseriaşi care apăra interesele şi drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă.
2. (în S.U.A. şi alte ţări) societate pe acţiuni.