Dictionar

Rezultate secundare (Profesor.):

Femeie-profesor

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (femeie + profesor; cf. fr. un professeur femme)

1. femeie calificată care predă o materie de învățământ (în școală); profesoară.

2. femeie care profesează, care predă o știință sau o artă; profesoară.


Profesor/profesor, -oară

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. professeur, germ. Professor)

1. persoană cu o pregătire specială care predă un obiect de învăţământ într-un domeniu al ştiinţei, al artei etc.

2. ~ universitar = cel mai înalt grad didactic în învăţământul superior, titularul unei catedre.


Profesoral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. professoral)

1. de profesor; referitor la funcţia de profesor, care aparţine profesorilor.

2. alcătuit din profesori.

3. (depr.) pretenţios, doctoral, pedant.


Profesorat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. professorat)

1. cariera, funcţia de profesor.


Profesoreasă

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (profesor + -easă)

1. (despre o femeie) persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală); femeie-profesor, profesoară.

2. soție de profesor; profesoară, profesoriță.


Profesoriță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (profesoară + -iță)

1. profesoară (tânără); (rar) profesorică.

2. (depr.) profesoară slab pregătită și fară experiență; (rar) profesorică.

3. (Bucov.) învățătoare.

4. (reg.) profesoreasă.


Agregat 2

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. agrégé)

1. (în unele ţări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.


Agregaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. agregare.

2. (în unele ţări) concurs pentru postul de profesor agregat.


Atelier

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)

1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.

2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.

3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.

4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.

5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.

6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.

7. (fig.) centru de producție artistică-literară.

8. (înv.) șantier.


Autodidact, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodidacte)

1. cel care a învăţat sau s-a instruit singur, fără profesor.


Autoinstrui

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + instrui)

1. a dobândi cunoștințe sau abilități din proprie inițiativă, în afara școlii și fără profesori; a se instrui singur.


Capacitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capacité, lat. capacitas)

1. calitatea de a fi încăpător.

2. întindere, mărime a unui lucru în raport cu ceea ce conţine; volum al unui recipient.

3. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva.

4. calitate a celui care este capabil înţeleagă sau facă ceva.

5. om destoinic, priceput; învăţat, savant.

6. (în trecut) examen pentru obţinerea titlului de profesor secundar.

7. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operaţie, de a produce un efect, de a suferi o transformare.

8. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic.

9. (jur.) drept, putere legală de a face un act.

10. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfârşitul a opt clase elementare.