Dictionar

Rezultate principale (Profit,):

Profit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. profit, germ. Profit)

1. câştig, folos.

2. beneficiu reprezentând diferenţa dintre activul şi pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit.


Rezultate secundare (Profit,):

Profita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. profiter)

1. a trage un profit, un avantaj; a câştiga.

2. (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare.


Profitabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. profitable)

1. care aduce profit; avantajos, rentabil.


Profiterol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. profiterole)

1. prăjitură cu cremă, îngheţată şi frişcă.


Profitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. profiteur)

1. (cel) care caută profite din orice situaţie; afacerist, speculant.


Superprofit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. superprofit)

1. profit extrem de important.


Supraprofit

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. superprofit)

1. profit suplimentar realizat prin reducerea, în anumite întreprinderi, a valorii individuale a mărfurilor sub valoarea lor socială.


Abuza

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.

2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.

3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.

4. a amăgi, a înșela.

5. a violenta, a viola.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Afacere

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.

2. cifră de ~i = total al banilor obţinuţi în comerţ sau în alte activităţi economice.

3. acţiune din care rezultă un profit.

4. tranzacţie economică.

5. (fam.) îndeletnicire.

6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.


Afacerism

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. affairisme)

1. practică constând în realizarea de profituri personale.


Ascomicete

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascomycétes)

1. clasă de ciuperci saprofite sau parazite care se înmulţesc prin spori.


Aulofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aulophytes)

1. plante care trăiesc în cavităţile unor organe ale altor plante cu autotrofe sau saprofite.