profunzime

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (profund + -ime)

1. adâncime; profunditate.
2. ~ de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

-BAT, -BATĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. bathos „adâncime”)

1. „adâncime, profunzime”.

fagedenism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phagédénisme)

1. extensiune în profunzime sau la suprafață a unei ulcerații.

gramatician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (gramatică + -ian, cf. fr. grammairien)

1. persoană care studiază în profunzime gramatica, setul de reguli ale unei limbi; specialist în gramatică.
2. persoană care, prin profesie, predă gramatică sau compune lucrări de gramatică.
3. (sinonime) (înv.) gramatic, (înv.) gramatist.

grandangular

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grand-angulaire)

1. (cinem.) obiectiv de filmare cu distanță focală scurtă, cu un unghi de cuprindere mare și profunzime de claritate ridicată.

hipersomnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypersomnie)

1. stare patologică de somn cu durată și profunzime anormale.