Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. prognostisieren)
1. a elabora o prognoză; a prevedea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prognose, germ. Prognose)
1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic.
2. text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp.
3. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate.
4. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)
1. acțiunea de a anticipa; anticipare.
2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).
3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.
4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.
5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.
6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.
7. (var.) (înv.) anticipațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bam)
1. metodă de prognoză în activitatea de afaceri, în tranzacţiile de bursă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. infaust)
1. (în prognoza evoluţiei unei boli etc.) nefavorabil, fără speranţe.
Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (fr. météo)
1. care ține de meteorologie; propriu meteorologiei; meteorologic (ex. buletin meteo, prognoză meteo).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. prévisionniste)
1. specialist în previziuni economice.
2. (economie) specialist în prognoză, analiză sau gestiune previzională.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prévision, lat. praevisio)
1. prevedere, anticipare a evoluţiei evenimentelor ce urmează să se producă, folosind analiza ştiinţifică sau judecând în baza unei experienţe de viaţă; prognoză.
2. enunţare a unei judecăţi, a unei teorii care se bazează pe previziune.