Dictionar

programare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (programa)

1. acțiunea de a programa; operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic.
2. ramură a matematicii aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar în planificare.
3. ~ liniară = cea mai simplă formă a programării matematice, care se ocupă cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei funcții liniare cu mai multe variabile.
 

monoprogramare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. monoprogrammation)

1. mod de exploatare a unui sistem de calcul constând în a nu rezolva un nou program până ce programul în curs nu este terminat.
 

multiprogramare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. multiprogrammy)

1. mod de exploatare a unui sistem de calcul care permite executarea mai multor programe cu aceeași mașină, fie simultan, fie alternativ.
 

afectație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucțiune care dă o valoare unei variabile.
 

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

algol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. algol; engl. algol, cf. ALG(orithmic) O(riented) L(anguage))

1. (informatică) limbaj de programare adecvat scrierii algoritmilor.
 

algoritmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algorithmique)

1. care se bazează pe algoritme.
2. (inform.) limbaj ~ = limbaj de programare pentru ordinatoare.
 

atomicitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.
2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.
3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul că niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.
4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.
 

autocodor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocodeur)

1. (inform.) sistem de programare simbolică prin prezența de macroinstrucțiuni.