Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + civilizator)
1. împotriva civilizaţiei, progresului.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (anti- + progresist, cf. fr. antiprogressiste)
1. (persoană) care este împotriva progresului; conservator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anti-scientifique)
1. contrar teoriilor ştiinţifice şi progresului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. avant-gardiste)
1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.
2. care aparține avangardei literare, artistice etc.
3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.
4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.
5. (antonime) conservator, misoneist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internationalisme)
1. solidaritate, cooperare între naţiuni, popoare, ţări, clase şi partide independente, egale în drepturi, pe baza unor interese şi vederi comune, în scopul sprijinului reciproc al progresului şi păcii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moderne, it. moderne, lat. modernus)
1. nou, relativ recent, din timpurile prezente; care corespunde stadiului actual al progresului.
2. limbă ~ă = limbă vie, care se vorbește în prezent.
3. (despre învățământ, clase, licee) care pune accentul pe studiul limbii și al disciplinelor umanistice.
4. în concordanță cu moda, la modă.