Dictionar

anticivilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + civilizator)

1. împotriva civilizației, progresului.
 

antiprogresist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (anti- + progresist, cf. fr. antiprogressiste)

1. (persoană) care este împotriva progresului; conservator.
2. (antonim) novator.
 

antiștiințific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anti-scientifique)

1. contrar teoriilor științifice și progresului.
 

avangardist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. avant-gardiste)

1. I. privitor la avangardism; care aparține avangardismului.
2. care aparține avangardei literare, artistice etc.
3. care este în avangardă, înaintea timpului său, în fruntea progresului sau a cunoașterii.
4. II. adept al avangardismului; cel care face parte dintr-o avangardă, dintr-o mișcare inovatoare.
5. (antonime) conservator, misoneist.
 

internaționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. internationalisme)

1. solidaritate, cooperare între națiuni, popoare, țări, clase și partide independente, egale în drepturi, pe baza unor interese și vederi comune, în scopul sprijinului reciproc al progresului și păcii.
2. cuvânt internațional.
 

modern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. moderne, it. moderne, lat. modernus)

1. nou, relativ recent, din timpurile prezente; care corespunde stadiului actual al progresului.
2. limbă ~ă = limbă vie, care se vorbește în prezent.
3. (despre învățământ, clase, licee) care pune accentul pe studiul limbii și al disciplinelor umanistice.
4. în concordanță cu moda, la modă.