proiect

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Projekt, lat. proiectus, fr. projet)

1. plan de a întreprinde, de a face ceva; intenție.
2. prima redactare, primele idei în legătură cu ceva care urmează să se facă, să fie pus în execuție.
3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru executarea unei construcții, mașini etc.
4. ~ de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor.
5. ~ de lege = text provizoriu al unei legi, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice).
6. ~-tip = proiect standard.
7. desen-~ = desen cu caracter de proiect.
8. (înv.) proget, project, projet.

anteproiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-projet)

1. proiect sumar conținând elementele esențiale, caracteristice ale unei lucrări.

contraproiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contreprojet)

1. proiect pentru verificarea, îmbunătățirea sau înlocuirea unui proiect anterior.

proiecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. projeter)

1. tr. a plănui, a intenționa, a avea de gând.
2. a întocmi un proiect.
3. a face o proiecție, a reprezenta schematic un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli.
4. a reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic).
5. a arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid, un material pulverulent.
6. a trimite un fascicul de raze de lumină.
7. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura.

proiectant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Projektant)

1. adj. (mat.) care servește la proiecție.
2. dreaptă ~ă (și s. f.) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan.
3. s. m. f. cel care întocmește proiecte (3).

proiectant-arhitect

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (proiectant + arhitect)

1. proiectant în arhitectură.

proiecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. projection, lat. proiectio)

1. imagine plană a unui obiect din spațiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operație prin o asemenea imagine.
2. ~ cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă.
3. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film.
4. (psih.) mecanism prin care ființa umană transpune în activitățile sale propria personalitate.
5. (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente și motivații.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.

aeroproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroprojecteur)

1. aparat de restituție fotogrammetrică pentru proiectarea spațială a mai multor fotograme aeriene.

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.

amendament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amendement)

1. îmbunătățire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operație de îmbunătățire a unor însușiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile.

ampenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empennage)

1. organ de stabilizare și de comandă din planuri fixe și mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
3. aripa unei săgeți.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcția vântului.