proiecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. projeter)

1. tr. a plănui, a intenționa, a avea de gând.
2. a întocmi un proiect.
3. a face o proiecție, a reprezenta schematic un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli.
4. a reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic).
5. a arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid, un material pulverulent.
6. a trimite un fascicul de raze de lumină.
7. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura.

proiectant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Projektant)

1. adj. (mat.) care servește la proiecție.
2. dreaptă ~ă (și s. f.) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan.
3. s. m. f. cel care întocmește proiecte (3).

proiectant-arhitect

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (proiectant + arhitect)

1. proiectant în arhitectură.

reproiecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + proiecta)

1. a proiecta din nou, a face un nou proiect.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aeroproiector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroprojecteur)

1. aparat de restituție fotogrammetrică pentru proiectarea spațială a mai multor fotograme aeriene.

antedeviz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ante- + deviz)

1. document cuprinzând evaluarea prealabilă a costului unei construcții proiectate; antecalculație.

anticipație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anticipation, lat. anticipatio)

1. acțiunea de a anticipa; anticipare.
2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).
3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.
4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.
5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.
6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.
7. (var.) (înv.) anticipațiune.

arhitect, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
5. (prin ext.) constructor.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.

arhitectură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. architecture, lat. architectura)

1. știința și arta de a proiecta și construi clădiri potrivit anumitor proporții și reguli.
2. stilul, caracterul distinctiv al unei construcții, al unei epoci.
3. (fig.) structură, alcătuire internă a ceva; constituție (I, 2).