Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balistique)
1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre seminţe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. ştiinţă care studiază mişcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ballograph)
1. instrument pentru măsurarea vitezei proiectilelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blindage)
1. cuirasă de oţel la protecţia navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor.
2. element de construcţie servind ca mijloc de protecţie a unor piese sau sisteme tehnice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. booster)
1. motor cu abur auxiliar care antrenează roţile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forţei de tracţiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie şi de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casemate)
1. fortificaţie izolată servind ca amplasament de tragere, împotriva proiectilelor, bombelor etc.; buncăr.
2. compartiment blindat sub puntea navelor de linie, tunuri de calibru mijlociu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dispersion, lat. dispersio)
2. împrăştiere a unei substanţe în particule foarte fine într-un mediu solid, lichid sau gazos.
3. răspândire a seminţelor, a plantelor.
4. (stat. mat.) expresie care măsoară concentraţia unei mulţimi de valori în jurul unei valori medii.
5. fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeaşi armă şi cu aceleaşi elemente de tragere nu se confundă.
6. descompunere a luminii în radiaţiile monocromatice componente la trecerea printr-o prismă de sticlă.
7. (mat.) indicator numeric al împrăştierii valorilor unei variabile aleatorii faţă de valoarea medie.