Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bricole, it. briccola)
1. (Evul Mediu) mașină de război, asemănătoare cu catapulta, compusă dintr-o grindă oscilantă (montată asimetric pe un suport înalt în formă de capră) la care se atașează la un capăt un sac care conține proiectilul și la celălalt capăt o contragreutate, care este trasă în jos cu ajutorul unei frânghii sau a unei centuri, provocând astfel aruncarea proiectilului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouche)
1. tub metalic sau de carton care conţine încărcătura de exploziv şi proiectilul unei arme de foc.
2. piesă de hârtie care conţine un exploziv.
3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).
4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează la o mască de gaze.
5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuşi.
6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de ţigări sau sticle de băutură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sertir)
1. a ansambla, a fixa două piese tubulare prin deformarea plastică a pereţilor la capătul uneia dintre ele.
2. a fixa proiectilul în tubul cartuşului.
3. a fixa o piatră preţioasă sau ornamentală într-o montură metalică prin îndoirea marginilor monturii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. étoupille)
1. amorsă specială în trecut la tunuri pentru aprinderea pulberii de azvârlire a proiectilului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tube, lat. tubus)
1. țeavă de metal, de sticlă, de cauciuc etc.
2. recipient din metal subțire în care se țin diferite paste, preparate cosmetice etc.
3. formațiune anatomică de formă tubulară în organismele vii.
4. ~ fonator = organ în formă de canal cu care se realizează sunetele vorbirii, delimitat de laringe și de buze și nări.
5. (tehn.) aparat în formă de țeavă în care sunt introduși doi sau mai mulți electrozi, la diferite montaje.
6. ~ electronic = tub în care se găsesc doi sau mai mulți electrozi și în care se produc descărcări electrice; ~ Geissler = tub care conține un gaz la presiune joasă, în care se produc descărcări electrice.
7. (la unele instrumente muzicale) țeavă care produce sunete de diferite tonalități la trecerea unui curent de aer prin ea.
8. înveliș cilindric din metal sau din carton care conține explozibilul și proiectilul unei arme de foc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (împușca)
1. care a fost omorât sau rănit cu proiectilul tras de o armă de foc.
2. care a fost executat prin împușcare.
3. (expr.) a fugi ca ~ = a fugi, a se duce repede, ca glonțul.
4. (despre vopsele, tencuieli etc.) care s-a degradat (la suprafață) prin umflare, cojire et cetera; coșcovit, scorojit, cojit.
5. (despre pereți de beton) în care s-au introdus, cu un aparat special, cuie.