proiecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. projection, lat. proiectio)

1. imagine plană a unui obiect din spațiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operație prin o asemenea imagine.
2. ~ cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă.
3. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film.
4. (psih.) mecanism prin care ființa umană transpune în activitățile sale propria personalitate.
5. (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente și motivații.

cineproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cine- + proiecţie)

1. proiecție de pelicule cinematografice (cu pistă sonoră).

diaproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dia/pozitiv/ + proiecţie)

1. proiecție pe un ecran a unei pelicule transparente de tip diapozitiv sau diafilm.

epiproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiprojection)

1. proiecție prin reflexie a unor imagini, fotografii, scheme etc. existente pe un suport opac.

microproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microprojection)

1. proiecție care permite obținerea pe ecran a imaginii unor obiecte invizibile pentru ochiul liber, a unor preparate microscopice.

retroproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétroprojection)

1. proiecție cinematografică cu aparatul de proiecție aflat în spatele unui ecran translucid.
2. (fig.) proietare înapoi în timp.

aspectomat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aspektomat)

1. aparat de proiecție cu schimbare automată a diapozitivelor.

axonometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axonométrie)

1. metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan.
2. disciplină care studiază reprezentările axonometrice.

background

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. background)

1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecție formează fondul decorativ.

cavalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavalier)

1. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.
2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor.
3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor.

cinema

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cinéma)

1. local, sau încăpere a acestui local, destinat proiecției de filme; cinematograf.

cineproiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cine- + proiecţie)

1. proiecție de pelicule cinematografice (cu pistă sonoră).