Dictionar

Rezultate secundare (Prolog.):

Prolog 1

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. prologus, fr. prologue)

1. (la romani) actor care recita prologul unei piese de teatru.


Prolog 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)

1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul.

2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acţiunea; (p. ext.) introducere, prefaţă.


Prologar

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (prolog + -ar)

1. (carte care cuprinde) viețile sfinților; prolog.


Liminar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. liminaire, lat. liminaris)

1. (despre un prolog, o notă) pus în fruntea unei cărţi; introductiv.

2. liminal.


Prolog 1

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. prologus, fr. prologue)

1. (la romani) actor care recita prologul unei piese de teatru.


Pronaos

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pronaos, cf. gr. pro - înainte, naos - templu)

1. partea dinspre ușă a unei biserici; tindă.

2. încăpere a unui templu grec, care servea ca vestibul și era așezată în fața sanctuarului.

3. (neobișnuit) prolog.


Prologar

Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (prolog + -ar)

1. (carte care cuprinde) viețile sfinților; prolog.