Dictionar

promisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. promission, lat. promissio)

1. făgăduială.
2. perspectivă promițătoare.
 

expromisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. expromissio, fr. expromission)

1. substituție de debitori în dreptul roman, care se caracteriza prin faptul nu exista o înțelegere prealabilă între debitori.
 
 

supralicitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (supra1- + licitaţie)

1. supralicitare.
2. (fig.) promisiunea care întrece altă promisiune făcută de altcineva.
 

votum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. votum)

1. promisiune făcută zeilor.
2. rugăciune; ofrandă; cult, ceremonie (religioasă).
3. dorință, voie.