Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prompt, lat. promptus)
1. care acţionează repede şi la timp; expeditiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. promptitude, lat. promptitude)
1. însușirea de a fi prompt; rapiditate și punctualitate în executarea unui lucru, într-o intervenție etc.; (rar, înv.) nepreget, (înv.) promtitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. prompter, fr. prompteur)
1. aparat pe care se succed pe textele citite de prezentatori în faţa unei camere de televiziune, caractere afişate pe primele poziţii ale liniei de pe ecranul unui calculator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. promptuaire)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alerte)
1. care este vigilent, atentiv.
2. care este prompt, agil și suplu; vioi, iute, sprinten.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre)
1. lovitură de răspuns, promptă, pe atacul adversarului, la box, scrimă, lupte, judo.
2. acţiunea de a contra la bridge.
Parte de vorbire: adj. (adesea adv.)
Origine: (fr. expéditif)
1. (despre oameni) care rezolvă lucrurile repede și ușor, fără să stea mult pe gânduri; iute, prompt.
2. (prin ext.) (despre un lucru, mijloc folosit etc.) care permite realizarea rapidă, eficientă.
3. (despre oameni) care tratează superficial lucrurile.
4. (despre fenomene, procese etc.) care se produce cu repeziciune.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. phase)
1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor.
2. fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă, stadiu.
3. a fi pe ~ = (fam.) a fi atent și a acționa prompt.
4. interval de timp în care are loc o anumită operație, caracteristică unui ciclu de transformare.
5. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite.
6. argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp.
7. (chim.) parte omogenă fizic dintr-un sistem eterogen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fulgurant, lat. fulgurans)
1. înconjurat de fulgere.
2. care răspândeşte o lumină vie şi de scurtă durată.
3. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt.
4. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginaţia; scânteietor, pătrunzător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lent, lat. lentus)
1. care nu este iute în mișcări, în acțiuni, care nu acționează cu promptitudine; încet, lin, domol.
2. califică anumite mișcări lipsite de vivacitate.
3. care are loc într-un timp foarte lung.
4. (antonime) iute, rapid, repede, prompt.