pronostic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pronostic)

1. ipoteză, previziune referitoare la desfășurarea unor evenimente, întreceri sportive etc.
2. previziune a evoluției ulterioare a unei boli.

pronostica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. pronostiquer)

1. a face un pronostic; a prezice.
2. a constitui semnul de avertizare al unui eveniment, al unui fenomen.
3. (med.) a diagnostica; a prognostica.

pronosticator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. pronosticateur)

1. persoană care face predicții despre ceea ce se va întâmpla.
2. (sport) persoană care stabilește prognosticuri sportive.

impredictibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (im- + predictibil)

1. care nu poate fi pronosticat, prezis; imprevizibil, neprevizibil.
2. (antonime) predictibil, previzibil.

predictabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. predictable)

1. care poate fi pronosticat pe baza unei generalizări științifice.

prognostica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. prognostizieren)

1. a pronostica (2).

prognoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prognose, germ. Prognose)

1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic.
2. text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp.
3. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate.
4. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic.

pronostica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. pronostiquer)

1. a face un pronostic; a prezice.
2. a constitui semnul de avertizare al unui eveniment, al unui fenomen.
3. (med.) a diagnostica; a prognostica.

prognitic

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (necunoscută)

1. previziune, ipoteză despre ceea ce ar trebui să se întâmple, despre rezultatul unui caz et cetera; pronostic.