Dictionar

 

pronostica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. pronostiquer)

1. a face un pronostic; a prezice.
2. a constitui semnul de avertizare al unui eveniment, al unui fenomen.
3. (med.) a diagnostica; a prognostica.
 

pronosticator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. pronosticateur)

1. persoană care face predicții despre ceea ce se va întâmpla.
2. (sport) persoană care stabilește prognosticuri sportive.
 

impredictibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (im- + predictibil)

1. care nu poate fi pronosticat, prezis; imprevizibil, neprevizibil.
2. (antonime) predictibil, previzibil.
 

predictabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. predictable)

1. care poate fi pronosticat pe baza unei generalizări științifice.
 

prognostica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. prognostizieren)

1. a pronostica (2).
 
 

pronostica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. pronostiquer)

1. a face un pronostic; a prezice.
2. a constitui semnul de avertizare al unui eveniment, al unui fenomen.
3. (med.) a diagnostica; a prognostica.
 

prognitic

Parte de vorbire:  s.n. (învechit)  
Etimologie: (necunoscută)

1. previziune, ipoteză despre ceea ce ar trebui se întâmple, despre rezultatul unui caz et cetera; pronostic.