Dictionar

Pronunţat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (pronunţa)

1. accentuat, scos în evidenţă.


Roşu închis; roşu pronunţat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rubicundus; rubideus; rubidulus; rubidus; atroruber

2. FR rubicond; rouge foncé

3. EN dark-red

4. DE dunkelrot; kräftigrot; hochrot; rotglühend

5. RU тёмно-крaсный; бarровый

6. HU sötétvörös, paprikavörös, haragosvörös, ragyogóvörös


Amiotonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyotonie)

1. pierdere sau scădere pronunțată a tonusului muscular; miatonie.


Anglofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anglophilie)

1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.

2. (antonim) anglofobie.


Atrepsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athrepsie)

1. tulburare gravă de nutriţie, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunţată, vărsături, diaree etc.


Baziton, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. basitone)

1. (despre plante) cu dezvoltare mai pronunţată în partea bazală.


Beghină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béguine)

1. călugăriţă văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunţat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.


Calcio-vecchio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. calcio-vecchio)

1. tencuială ornamentală cu asperităţi pronunţate.