Dictionar

pronunțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pronunţa)

1. accentuat, scos în evidență.
 

roșu închis; roșu pronunțat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rubicundus; rubideus; rubidulus; rubidus; atroruber
2. FR rubicond; rouge foncé
3. EN dark-red
4. DE dunkelrot; kräftigrot; hochrot; rotglühend
5. RU тёмно-крaсный; бarровый
6. HU sötétvörös, paprikavörös, haragosvörös, ragyogóvörös
 

amiotonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyotonie)

1. pierdere sau scădere pronunțată a tonusului muscular; miatonie.
 

anglofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anglophilie)

1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.
2. (antonim) anglofobie.
 

atrepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athrepsie)

1. tulburare gravă de nutriție, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunțată, vărsături, diaree etc.
 

baziton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basitone)

1. (despre plante) cu dezvoltare mai pronunțată în partea bazală.
 

beghină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béguine)

1. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative.
 

calcio-vecchio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. calcio-vecchio)

1. tencuială ornamentală cu asperități pronunțate.